Legende şi povesti vietnameze. – Cluj-Napoca: Limes, 2012, pp. 104-106
Duong Le era un student sărac nevoit să muncească asiduu că orice lucrător pentru a-şi plăti studiile. Pe de altă parte, prietenul său Luu Binh, care moştenise o mică avere, părea a avea parte de o existenţă stabilă. Când Luu Binh a aflat că studiile lui Duong Le aveau de suferit datorită lungilor ore de muncă, s-a hotărât să-l invite să locuiască în casa sa până la examinarea trienală. De atunci, cei doi prieteni au împărţit aceeaşi hrană şi au studiat la lumina aceleiaşi lămpi.
Aşa cum se întâmpla adesea, Duong Le era conştient de situaţia sa nevoiaşa şi trudea petrecându-şi nopţi lungi studiind. Luu Binh a devenit mai încrezător datorită siguranţei dată de bunăstarea sa şi a încetat să mai înveţe ca înainte.
Când examinările au avut loc, Duong Le a primit titlul de nhan (bacalaureat) cum era de aşteptat şi a fost numit demnitar. Luu Binh, însă, nu a promovat. Tânărul bogat s-a întors acasă trist şi dezamăgit. După acest eşec s-a lăsat pradă milei faţă de propria persoană şi, în mod necugetat, a risipit întreaga avere. Deznădăjduit, a încercat să dea din nou examenele însă nici de această dată nu le-a promovat.
Amintindu-şi că Duong Le se ocupă de una din administraţiile districtului, şi-a înfrânt mândria şi a mers la el să-i ceară sprijinul. Imaginaţi-vă mâhnirea sa când Duong Le nu doar că a refuzat să-l primească, ba mai mult, a ordonat gărzilor să-l alunge. Luu Binh a plecat târându-şi picioarele, mica-i boccea cu lucruri atârnând la capătul unui băţ ce îl purta pe umăr.
În acea noapte, Luu Binh a ajuns la un mic han de pe marginea drumului şi a făcut cunoştinţă cu stăpâna acestuia, o tânără femeie atrăgătoare pe nume Chau Long. Ea l-a primit cu o ceaşcă de ceai fierbinte şi a ascultat cu compătimire lungă poveste a eşecurilor sale. Chau Long l-a încurajat să încerce din nou. I-a sugerat să rămână la han promiţându-i că-l va ajuta cu tot ce are nevoie.
Eliberat de tentaţiile unei bunăstări excesive, Luu Binh s-a dedicat exclusiv studiilor sale. Zilele blânde au trecut rapid iar timpul pentru examinări s-a apropiat. Când rezultatele au fost publicate, numele lui Luu Binh se afla în fruntea listei. El s-a întors la han cu veşti bune, dar, spre surprinderea sa, Chau Long dispăruse. A căutat-o pretutindeni însă nu era de găsit. În final noul numit demnitar s-a resemnat, nu a mai căutat-o şi a plecat la postul său.
Mulţi ani au trecut, până într-o zi când, exercitându-şi îndatoririle, Luu Binh a trecut prin districtul vechiului său prieten Duong Le. Amintirea lipsei sale de recunoştinţă nu l-a împiedecat să-i facă o vizită. De această dată, Duong Le l-a primit pe colegul său, demnitarul Luu, cu mare plăcere şi i-a oferit ceai. În timp ce aceştia beau şi discutau, o femeie a intrat în camera de primire a oaspeţilor. Când s-a apropiat de cei doi bărbați zâmbind, consternarea şi uimirea se puteau citi pe faţa lui Luu Binh, pentru că în acea femeie a recunoscut-o pe Chau Long, presupusa stăpâna a hanului. Duong Le i-a explicat vechiului său prieten ca dacă l-ar fi ajutat în mod deschis nu i-ar fi făcut niciun bine. Aşadar el şi-a trimis propria soţie să-l încurajeze şi să-l ajute până îşi va fi trecut examenele. A fost dispus să facă acest sacrificiu în numele vechii lor prietenii.
De aceea, vietnamezii aprobă înţelegători şi dau ca exemplu povestea lui Luu Binh şi Duong Le ori de câte ori aud vorbindu-se despre povestea unei prietenii de nezdruncinat.
