Un călugăr învăța copiii la școală. Cel mai mult îi plăcea însă să mănânce și să doarmă. Și înainte de a se îndrepta către școală, se îndopa de fiece dată în asemenea hal, încât de-abia se mai putea mișca.
Dacă intra în școală, călugărul se lăsa curând furat de somn și dormea până ce bătăile clopotului vesteau sfârșitul lecției.
Și se afla printre școlarii acelei școli un fecior de țăran sărac. Îl chema Li. Într-un rând, Li i-a spus călugărului:
— Venerabile și preacinstite dascăl! Cutez să vă întreb pentru ce dormiți la toate lecțiile?
— Prietene, i-a răspuns fără pic de sfială călugărul. Vezi, ți se pare că dorm. De fapt, în clipele astea mă întâlnesc cu Buda și-i ascult cuvintele înțelepte.
Și, s-a întâmplat că, veghindu-și toată noaptea părintele bolnav și venind de dimineață la școală, Li a adormit în timpul lecției. Atât de vârtos a dormit, încât n-a auzit nici bătăile clopotului, care-l treziră pe călugăr.
Văzând călugărul că Li dormea, și-a ieșit din pepeni.
L-a apucat pe băiat de ureche și-a strigat:
— Tii, măi ou de broască țestoasă! Cum ai îndrăznit să-mi dormi la lecție?
— Domnule învățător, a zis Li. Vi se pare doar că am dormit. De fapt, am fost la Buda și i-am ascultat cuvintele înțelepte.
— Și ce ți-a spus atotputernicul Buda?
— Atotputernicul Buda a spus: „În viața mea nu l-am văzut pe dascălul tău!”
în românește de Vladimir Colin și R. Maier
Povești nemuritoare nr. 4, Editura Ion Creangă, București, 1970
