În munții Emei din China trăia odată o maimuță.
Într-o bună zi, ea coborî din munte și merse până ajunse la o grădină plină de roade. Tare se mai bucură maimuțica văzându-le, și culese numaidecât un spic de mei pe care și-l puse pe umăr și plecă fericită mai departe.
Și iată că ajunse la o livadă de piersici; când văzu pomii plini de piersici mari și roșii, se gândi că trebuie să fie foarte gustoase. Atunci, aruncă deîndată spicul de mei și culese o piersică.
Apoi, porni mai departe și ajunse la o grădină de pepeni, care era plină de pepeni mari și rotunzi, cu miezul roșu. Văzând aceasta, maimuța cea lacomă aruncă numaidecât piersica și culese un pepene. Și atunci își făcu ea socoteala că ar cam fi timpul să se întoarcă acasă. Prin urmare, luă pepenele la spinare și, nemaiîncăpându-și în piele de bucurie, plecă spre casă.
Merse maimuța cât merse, când, deodată, dădu peste un iepure. Văzându-l cum sare, i se păru nemaipomenit și, aruncând pepenele, fugi să-l prindă pe iepuraș.
Acesta însă alergă în pădure, până nu se mai văzu, iar maimuța nu mai avu altceva de făcut decât să se întoarcă acasă cu mâinile goale.
Poveste repovestită de Vaida-Hu Munhuan și Cristina I. Meiță
