Într-un han de țară intră un negustor ambulant. Pe umeri avea un mare balot cu mărfuri. Stăpâna hotelului era o femeie tare lacomă. Cum văzu balotul se și gândi să pună mâna pe el. Îl chemă pe negustor într-o cameră, apoi alergă la bărbatul ei să se sfătuiască, cum să fure balotul negustorului.
— Asta-i foarte ușor, îi spuse bărbatul. Trebuie să culegi iarba dracului, apoi o fierbi și o amesteci în mâncare. Omul își va pierde memoria, dacă o va mânca. El va uita balotul la noi.
Zis și făcut. Femeia merse în grădină, culese un braț plin cu iarbă, pe care o fierse și zeama o amestecă în toată mâncarea, chiar și în orez. Apoi îl invită pe negustor la cină. Acesta mâncă și nu observă nimic. Doar capul parcă i se învârtea. Apoi i se făcu somn. Se îndreptă spre camera lui și adormi imediat. Dis-de-dimineață se trezi cu o cumplită durere de cap, se îmbrăcă și își văzu de drum.
Stăpâna așteptă până plecă negustorul, apoi imediat se repezi în camera lui să-i ia balotul. Dar camera era goală. Stăpâna cotrobăi peste tot, dar balotul, nefiind un ac, s-ar fi putut observa ușor. Degeaba căută ea, că nu reuși să găsească nimic. Disperată, fugi la bărbatul ei.
— Ei, ce grozăvie am făcut cu iarba aia? Degeaba am fiert-o. Negustorul a plecat și n-a lăsat nimic.
— Nu se poate! Cine gustă dintr-o asemenea iarbă, neapărat uită ceva. Mai caută, poate că, totuși, a uitat ceva.
Femeia se întoarse în camera în care înnoptase negustorul, din nou răscoli totul, din nou cotrobăi, dar nu îi găsi nimic. În sfârșit, se opri în mijlocul camerei și disperată aruncă o ultimă privire prin toate părțile. Deodată, se bătu cu palma peste frunte și urlă de se cutremură casa:
— A uitat! A uitat!
Bărbatul, auzind urletul, întrebă:
— Ei, ce s-a întâmplat? Ce-a uitat?
— A uitat să plătească!
Repovestită de George Sâmpetrean
Sursa: Povești nemuritoare, vol. 25, 1983 [p. 191- 193]
