de Edmondo de Amicis
Azi am avut o zi mai vesela decat cea de ieri! Treisprezece martie, ajunul împarțirii premiilor la teatrul Victor Emanuel, serbarea cea mai mare și cea mai frumoasa din fiecare an. De asta data baieții care trebuiau sa mearga pe scena, ca sa dea lista de premii domnilor care le împart, n-au fost trași la sorți, ci au fost aleși.
Directorul intra azi în școala dupa rugaciune și ne zise:
— Baieți, va aduc o veste buna! pe urma striga: Coraci! Vrei sa fii tu, maine, unul dintre acei care dau lista de premii autoritaților, la teatru?
Calabrezul raspunse ca da!
— Foarte bine! zise directorul. Astfel o sa avem și un re-prezentant al Calabriei. Ce frumos o sa fie! Primaria a voit ca acei zece sau doisprezece baieți care prezinta carțile și co-roanele, sa fie baieți din toate unghiurile Italiei, adunați din toate școlile publice din Turin. Avem douazeci de școli pri-mare și cinci divizionare: 7.000 de elevi. Într-un numar așa de mare n-a fost greu de gasit cate un baiat din fiecare pro-vincie a Italiei. În școala Torquato tasso s-au aflat doi repre-zentanți ai insulelor italiene: un sard și un sicilian, școala Boncompagni ne-a dat un florentin, fiul unui sculptor. În școala Tbaseo, s-a aflat un roman, nascut chiar în Roma; pe urma ne-a fost lesne sa gasim: venețieni, lombarzi și roma-nioli. În școala Monsivo am gasit un napolitan, fiul unui ofi-țer, și de aici dam un zdravan și bun calabrez: pe tine Coraci. Adaugand pe piemontezul, se împlinește numarul de doisprezece.
E frumos, nu e așa? Veți primi premii din mana fraților voștri din toate parțile Italiei. Bagați de seama! O sa apara pe scena toți deodata, primiți-i cu aplauze. Sunt copii, dar își re-prezinta țara ca și cum ar fi barbați: un mic steag tricolor e tot simbolul Italiei, ca și unul mare! Înțelegeți! Așadar aplaudați-i din inima. Aratați ca și inimioarele voastre se aprind, se înflacareaza în fața sfintei icoane a Patriei!
Dupa ce ne rosti acestea, directorul pleca și profesorul spuse zambind:
— Așadar, Coraci, iata-te deputatul Calabriei!
Toți baturam din palme razand și, cand ajunseram în strada, înconjuraram pe Coraci și-l ridicaram pe sus în triumf, strigand: Traiasca deputatul Calabriei! Negreșit în gluma, nu în bataie de joc; mai mult ca sa-l sarbatorim, caci e un baiat de inima, pe care toți îl iubim.
El radea. Îl duseram așa pana în colțul strazii, unde ne întalniram cu un domn oacheș, care începu și el sa rada. Calabrezul striga:
— Tata!
Atunci, școlarii detera pe copil în brațele tatalui sau și toți se raspandira, fiecare încotro îi era drumul.
