Rezumat: “Robinson Crusoe”
Robinson Crusoe, capodopera scriitorului Daniel Defoe, începe în anul 1632, în orașul York, Anglia, unde protagonistul se naște într-o familie de clasă mijlocie. Tatăl său, un negustor german stabilit în Anglia, își dorește ca fiul său să urmeze o carieră în domeniul juridic, oferindu-i sfaturi înțelepte despre avantajele unei vieți moderate și stabile. Cu toate acestea, tânărul Robinson, însuflețit de dorința arzătoare de aventură și fascinat de mare, respinge această cale sigură.
La vârsta de 19 ani, împotriva dorințelor familiei sale, Robinson se îmbarcă în prima sa călătorie maritimă. Această primă experiență se dovedește a fi nefastă – nava este prinsă într-o furtună teribilă în largul coastelor Yarmouth, iar Crusoe experimentează pentru prima dată teama de moarte pe mare. Cu toate acestea, această experiență nu îl descurajează.
În următoarea sa aventură, pe un vas comercial spre coastele Africii, Crusoe are parte de o întâmplare și mai dramatică: nava este capturată de pirații mauri, iar el este făcut sclav în Salé, Maroc. Timp de doi ani trăiește în captivitate, până când reușește să evadeze într-un mod spectaculos, folosind o barcă de pescuit și luându-l cu sine pe Xury, un tânăr maur. Sunt salvați de un căpitan portughez în largul coastelor africane, care îl ajută pe Crusoe să ajungă în Brazilia.
În Brazilia, Robinson își demonstrează abilitățile antreprenoriale, devenind proprietarul unei plantații prospere de tutun și trestie de zahăr. Cu toate acestea, dorința de îmbogățire rapidă îl determină să participe la o expediție ilegală de aducere a sclavilor din Africa. Această decizie se dovedește fatală când, în septembrie 1659, nava este prinsă într-o furtună devastatoare în Caraibe. Vasul se scufundă, iar Crusoe este singurul supraviețuitor, fiind aruncat pe țărmul unei insule aparent nelocuite.
Primele zile pe insulă sunt marcate de disperare și teamă. Crusoe reușește să recupereze diverse obiecte utile de pe epava navei, inclusiv arme, unelte, praf de pușcă și diverse provizii. Cu meticulozitate și ingeniozitate, își construiește un primul adăpost într-un copac, apoi dezvoltă treptat o așezare mai complexă. Își organizează spațiul vital cu două locuințe: una pe plajă, care servește ca depozit, și o alta într-o peșteră din deal, fortificată pentru protecție.
Zilele sale sunt structurate în jurul diverselor activități de supraviețuire: vânează, culege fructe, învață să cultive orz și orez, domesticește capre sălbatice pentru lapte și carne, confecționează mobilier rudimentar și vase din lut. Ține un jurnal detaliat al activităților sale, marcând timpul prin intermediul unui stâlp pe care face câte o crestătură în fiecare zi. Descoperă treptat că insula are resurse bogate: fructe, țestoase, păsări și capre sălbatice.
După aproximativ 15 ani de singurătate totală, Crusoe descoperă o urmă de picior pe plajă, ceea ce îi provoacă o spaimă profundă. Realizează că insula este vizitată periodic de canibali care își aduc prizonieri pentru ritualurile lor. Această descoperire îl determină să-și fortifice și mai bine adăpostul și să fie permanent în alertă.
Momentul crucial survine după aproximativ 24 de ani pe insulă, când reușește să salveze un prizonier de la un ritual canibal. Îl numește Vineri, după ziua în care l-a salvat, și începe procesul de “civilizare” a acestuia, învățându-l limba engleză și convertindu-l la creștinism. Vineri se dovedește a fi un companion loial și inteligent, ajutându-l pe Crusoe în toate activitățile sale și oferindu-i, în sfârșit, companionul social de care dusese atâta lipsă.
Salvarea finală vine după 28 de ani, când un vas englez ancorat lângă insulă devine scena unei revolte. Crusoe și Vineri îi ajută pe căpitan și pe ofițerii loiali să-și recapete controlul asupra navei. În schimb, sunt luați la bord și transportați înapoi în Anglia. Ajuns acasă în 1687, Crusoe descoperă că este considerat mort de mult timp, dar plantația sa din Brazilia a prosperat sub administrarea unor asociați onești, făcându-l un om bogat.