Rezumat extins – Rățușca cea urâtă
Într-o frumoasă curte de fermă, în mijlocul unei primăveri pline de viață, o rață grijulie își aștepta puii să iasă din ouă. După ce a clocit cu răbdare timp de câteva săptămâni, ouăle au început să se spargă, iar din ele au apărut boboci de rață drăgălași și galbeni. Cu toate acestea, ultimul ou, care era considerabil mai mare decât celelalte, a rămas intact. Rața-mamă, deși curioasă, a decis să mai aștepte.
După câteva zile, oul cel mare s-a spart, iar din el a ieșit un pui ciudat – mai mare, mai greoi și cu pene cenușii, complet diferit de frații săi. Încă din primele momente, puiul a fost privit cu dispreț și mirare de celelalte animale din curte. Frații săi l-au batjocorit, numindu-l „urât” și respingându-l. Chiar și mama sa, deși la început l-a apărat, a început să-l privească cu neîncredere.
Simțindu-se singură și neacceptată, rățușca cea urâtă a fugit de acasă. A rătăcit prin păduri și mlaștini, întâlnind diverse animale care fie au alungat-o, fie au compătimit-o. A fost disprețuită de găini, atacată de curcani și chiar amenințată de câini. Întâlnirile repetate cu pericolele și respingerile au făcut-o să se simtă tot mai nefericită.
Pe măsură ce trecea timpul, rățușca s-a ascuns de lume, încercând să supraviețuiască frigului și foamei. Toamna a venit cu vânturi reci și nopți aspre. Într-o zi, a zărit niște lebede grațioase plutind pe apă. Le-a admirat frumusețea, dar s-a simțit și mai descurajată, gândindu-se că nu va putea niciodată să fie la fel de elegantă ca ele.
Iarna a fost grea. Rățușca a fost nevoită să se ascundă în stufăriș și să suporte gerul cumplit. Totuși, a rezistat cu stoicism. Odată cu venirea primăverii, rățușca a simțit o dorință puternică de a ieși din ascunzătoare. Privind apa limpede a lacului, și-a văzut pentru prima oară reflecția. Spre surprinderea sa, nu mai era o pasăre urâtă, ci o lebădă albă și grațioasă.
Lebedele de pe lac au întâmpinat-o cu dragoste și respect, iar ea și-a dat seama că aparținea în sfârșit unui loc. Privită cu admirație de oameni și de alte păsări, rățușca cea urâtă a înțeles că frumusețea sa fusese ascunsă în spatele aparențelor, așteptând timpul potrivit pentru a ieși la iveală.
Astfel, povestea subliniază temele acceptării, răbdării și transformării personale, oferind o lecție valoroasă despre cum adevărata frumusețe vine la lumină atunci când timpul este potrivit.
