Rezumat – Leul și șoarecele, de Esop.

Într-o zi călduroasă, într-o pădure tropicală vastă și liniștită, un leu, regele animalelor, se odihnea la umbra unui copac bătrân, bucurându-se de liniștea și frumusețea regatului său. Leul era mândru și puternic, iar fiecare animal din pădure îl respecta și se temea de el, considerându-l cel mai puternic și neînfricat locuitor al pădurii.

În timp ce leul dormea adânc, un șoarece mic și curios, ieșit în căutare de hrană, a început să se joace în jurul leului. Fascinat de mărimea și puterea regelui animalelor, dar și lipsit de prudență, șoarecele a urcat pe blana leului și a început să se joace pe spinarea acestuia. Într-o clipă, leul s-a trezit din somn, deranjat de micuța creatură care îi tulburase odihna. Furios, leul l-a prins pe șoarece cu ghearele sale uriașe și s-a pregătit să-l devoreze, considerând că o lecție aspră ar fi potrivită pentru o asemenea îndrăzneală.

Tremurând de frică și realizând pericolul în care se află, șoarecele i-a vorbit leului cu o voce plină de smerenie și speranță:
— Te rog, mărite rege al pădurii, cruță-mi viața! Sunt doar o ființă mică și neînsemnată, iar dacă mă vei ierta acum, poate că într-o zi voi avea ocazia să-ți întorc favoarea.

Leul, deși la început a râs în batjocură la ideea că o creatură atât de mică ar putea vreodată să-i fie de folos, a fost impresionat de curajul și umilința șoarecelui. După un moment de gândire, leul a decis să-i cruțe viața și l-a eliberat:
— Du-te, micuțule, și ai grijă să nu te mai apropii de mine! Mă îndoiesc că îmi vei putea fi vreodată de ajutor, dar apreciez curajul tău.

Șoarecele i-a mulțumit cu recunoștință și a fugit repede, promițând că nu va uita niciodată bunătatea leului.

Câteva zile mai târziu, în timp ce leul rătăcea prin pădure în căutare de hrană, a căzut într-o capcană întinsă de vânători. O plasă grea și rezistentă l-a prins și, oricât de puternic era, leul nu a reușit să se elibereze. Furios și neputincios, a răcnit atât de tare încât ecoul vocii sale a răsunat prin întreaga pădure.

Auzind strigătul disperat, șoarecele, care se afla în apropiere, a alergat rapid în direcția sunetului. Când a ajuns și a văzut leul prins în plasă, șoarecele și-a amintit de promisiunea sa. Fără a ezita, a început să roadă plasa cu dinții săi mici, dar puternici. Timp de câteva ore, șoarecele a muncit neobosit, iar, într-un final, a reușit să rupă suficient de mult din plasă încât leul să poată scăpa.

Eliberat, leul s-a uitat cu uimire și recunoștință la șoarecele cel mic, care îi salvase viața. Cu o voce calmă, dar profund emoționată, leul a spus:
— Nu mi-aș fi imaginat niciodată că un animal atât de mic ar putea face un gest atât de mare. Îți mulțumesc, prieten drag! Mi-ai oferit o lecție valoroasă despre puterea bunătății și a prieteniei.

De atunci, leul și șoarecele au devenit prieteni de nedespărțit, demonstrând că adevărata valoare a unui individ nu stă în mărime sau putere, ci în curaj, loialitate și inima bună. Povestea lor a fost transmisă din generație în generație, învățându-i pe toți cei care o ascultă că fiecare ființă, oricât de mică, poate avea un impact uriaș.

Morala poveștii Leul și șoarecele: Bunătatea și compasiunea pot crea legături neașteptate, iar niciun gest de milă sau ajutor, oricât de mic ar părea, nu este în zadar. Fiecare creatură are valoare și poate oferi ajutor, indiferent de mărime sau putere.