Balada lui Constantin Brâncoveanu

…baladă populară culeasă de Vasile Alecsandri

Brancoveanul Constantin,
Boier vechiu si Domn crestin,
De averi ce tot strangea,
Sultanul se ingrijia
Si de moarte’i hotara,
Caci vizirul il para.
Intr’o joi de dimineata,
Zi scurtarii lui de viata,
Brancoveanu se scula,
Fata blanda el spala,
Barba alba’si pieptana,
La icoana se’nchina,
Pe fereastra’apoi cata
Si amar se spaimanta:

Dragii mei coconi iubiti,
Lăsati somnul, vă treziti
Armele vi le gătiti

Că pe noi ne-a-nconjurat
Pasa cel neîmpăcat,
Ieniceri cu tunuri mari,
Ce sparg ziduri cât de tari.Bine vorba nu sfârseau
Turcii-n casă nevăleau
Pe toti patru mi-i prindea
Si-i decea de-i închidea
La Stambul, în Turnul Mare
Ce se-naltă lângă mare,
Unde zac fete domnesti
Si soli mari împărătesti.
Mult acolo nu zăcea
Că sultanu-i aducea
Lângă foisorul lui,
Pe malul Bosforului.Brâncovene Constantin,
Boier vechi si domn crestin
Adevăru-i c-ai chitit
Pân’ a nu fi mazilit
Să desparti a ta domnie
De a noastră-mpărătie,
Că, de mult ce esti avut,
Bani de aur ai bătut
Făr’ a sti de mine teamă,
Făr’ a vrea ca să-mi dai seamă?De-am fost bun, rău la domnie
Dumnezeu singur o stie.
De-am fost mare pe pământ
Cat-acum de vezi ce sunt!Constantine Brâncovene,
Nu-mi grăi vorbe viclene,
De ti-e milă de copii
Si de vrei ca să mai fii
Lasă legea crestinească
Si te dă-n legea turcească!Facă Dumnezeu ce-o vrea,
Chiar pe toti de ne-ati tăia
Nu mă las de legea mea!
Facă Dumnezeu ce-o vrea,
Chiar pe toti de ne-ati tăia
Nu mă las de legea mea!Sultanul din foisor
De-te semn la Imbrohor.
Doi gealati veneau curând
Săbiile fluturând
Si spre robi dacă mergeau
Din coconi îsi alegeau
Pe cel mare si frumos
Si-l puneau pe scaun jos
Si pala-i repezea Capul iată-l reteza,
Brâncoveanu greu ofta
Si din gură cuvânta:
Doamne, fie voia Ta!
Gealatii iarăsi mergeau
Si din doi îsi alegeau
Pe cel gingas, mijlociu
Cu păr neted si gălbiu
Pe scaun îl punea
Si capul îi reteza.
Brâncoveanu greu oft
a Si din gură cuvânta:
Doamne, fie voia Ta!
Sultanul se minuna
Si cu milă se-ngâna:

Brâncovene Constantin,
Boier vechi si domn crestin
Trei coconi tu ai avut
Din trei, doi ai pierdut
Numai unul ti-a rămas
Cu zile de vrei să-l las
Lasă legea crestinească
Si te dă-n legea turcească!

Mare-i Domnul Dumnezeu
Crestin bun m-am născut eu
Crestin bun a muri vreu.
Mare-i Domnul Dumnezeu
Crestin bun m-am născut eu
Crestin bun a muri vreu.
Taci, drăgută, nu mai plânge
Că-n piept inima-mi se frânge
Taci si mori în legea ta
Că tu ceru-i căpăta!

Imbrohorul se-ncrunta
Gealatii se-nainta
Si spre blândul copilas
Dragul tatii fecioras
La pământ îl arunca
Si zilele-i ridica.
Brâncoveanu greu ofta
Si cu lacrimi cuvânta:
Doamne, fie voia Ta!
Apoi el se-ntuneca
Inima-i se despica
Pe copii se arunca
Îi bocea, îi săruta
Si turbând, apoi striga:

Alelei, tâlhari păgâni
Alelei, feciori de câni,
Trei feciori eu am avut
Pe toti trei mi i-ati pierdut!
Dar-ar Domnul Dumnezeu
Să fie pe gândul meu,
Să vă stergeti pe pământ
Cum se sterg norii de vânt.
Să n-aveti loc de-ngropat
Nici copii de sărutat!

Turcii crunt se oteleau
Si pe dânsul tăbărau:
“Câini turbati, turci, liftă rea
De-ati mânca si carnea mea
Să stiti c-a murit crestin
Brâncoveanu Constantin!

Să stiti c-a murit crestin
Brâncoveanu Constantin!