A fost odată o casă plină de şoareci. O pisică a descoperit-o şi a început să mănânce şoareci zi de zi, aşa încât cei rămaşi s-au hotărât să stea în găurile lor şi să nu mai iasă afară. Acum, pisica nu ştia ce să mai facă din cauză că nu mai putea prinde şoareci şi rămânea deseori flămândă. După ce s-a gândit îndelung, i-a venit în minte un plan.A sărit pe un cârlig de haine, s-a prins de el şi s-a prefăcut moartă. Când, împinşi de curiozitate, şoarecii au venit lângă ea, pisica cea isteaţă a început să dea cu laba şi a omorât o grămadă. Era foarte încântată de şiretenia ei şi s-a gândit să mai încerce un truc.
S-a dat cu făină şi a rămas nemişcată lângă un maldăr de saci, prefăcându-se că ar fi ea însăşi un sac. Şoarecii s-au apropiat din nou de ea, însă un şoarece bătrân a recunoscut-o şi i-a avertizat pe ceilalţi. Apoi i-a spus pisicii:
– Ah, prea bună doamnă, chiar de te-ai preschimba în făină adevărată, noi tot nu ne-am mai apropia de tine.
Morala:
Cel păcălit o dată, e de două ori mai atent.
sau:
Cine s-a fript cu ciorbă, suflă şi-n iaurt.
