Broasca ţestoasă şi vulturulÎntr-o zi, o broască ţestoasă stătea la soare şi se plângea păsărilor de mare de soarta ei nefericită. Se jeluia că nu poate să zboare şi că nu se găsea nimeni care s-o înveţe. Pe când se văicărea ea aşa, o auzi un vultur care zbura pe acolo. S-a dus la ţestoasă şi i-a spus că ar învăţa-o el să zboare, însă pentru o răsplată.
– Îţi voi da bogăţiile Mării Roşii, spuse broasca ţestoasă.
Vulturul acceptă şi, luând broasca în gheare, o duse până aproape de nori. Apoi îi dădu drumul dintr-o dată. Ţestoasa căzu pe un vârf de munte şi carapacea i se fărâmă în bucăţi. Cu ultimele puteri, ţestoasa strigă:
– Îmi merit soarta. Am vrut să zbor, când puteam să stau liniştită pe pământ.
Morala: Să nu-ţi doreşti lucruri imposibile.
