Bufnița cea pizmașă

🔢Număr de cuvinte: 449

⏱️Timp estimat de citire: 5 minute

Pe acoperişul unui palat împărătesc s-a aşezat odată o bufniţă.
În grădină, pe un palmier înalt a văzut o privighetoare. Trecând pe lângă palmier, toţi curtenii se plecau până la pământ înaintea micuţei privighetori.
Chiar împăratul s-a ivit curând în grădină. Aducea o tavă de aur cu seminţe alese. Împăratul a aşezat tava pe pământ, iar privighetoarea a zburat din copac şi-a prins a ciuguli din seminţe.
Dacă împăratul şi curtenii au părăsit grădina, bufniţa a întrebat-o pe privighetoare:

— Ia spune, prin ce ţi-ai câştigat atâta dragoste?
Privighetoarea i-a răspuns:
— Împăratul mă iubeşte pentru felul cum cânt. A poruncit curtenilor să-mi împlinească orice dorinţă şi vine zilnic de mă hrăneşte cu seminţe de pe tava de aur.
Când s-a înserat, bufnita şi-a spus: „Glasul meu e mai frumos decât al privighetorii. Dacă mă va auzi cântând, împăratul va alunga privighetoarea şi le va porunci curtenilor să-mi împlinească mie toate dorinţele”.
Zicându-şi aşa, bufnița a prins a țipa din răsputeri. Atât de straşnic a ţipat, că i-a trezit îndată pe toți cei ce dormeau în palat.
— Cine-a îndrăznit să ţipe atât de păcătos în palatul meu? s-a mâniat împăratul. Ia să-mi găsiţi vinovatul şi să mi-l aduceţi aici!
Curtenii au sărit să-mplinească porunca împăratului. Nu le-a fost greu să afle bufniţa, că ţipa într-una. Au prins-o, aşadar, au înfăţişat-o împăratului şi-au glăsuit:
​ — Stăpine, iacă cine a îndrăznit să-ţi tulbure liniştea!
— Jumuliţi-o de vie! a poruncit împăratul.
Slugile au pus mâna pe bufnită, au jumulit-o de-a rămas în pielea goală, şi-au dat-o afară din palat.
Şi bufniţa cea pizmaşă abia a putut ajunge cu chiu cu vai în pădure.
…Ades le povesteşte papagalilor neplăcuta ei păţanie şi-ntotdeauna o bârfeşte pe privighetoare:
— Ea e vinovată de toate! Din pricina ei sunt nevoită să umblu în pielea goală!
— Ce vină are privighetoarea? întreabă miraţi papagalii.

— Păi cum? Dacă n-aş fi întâlnit-o la palat, nu m-aș fi apucat să cânt. Iar dacă n-aș fi cântat, n-aş fi fost jumulită. E limpede că privighetoarea-i vinovată de nenorocirea mea!
Să nu semănaţi niciodată cu bufnița, prieteni, şi să nu-i învinuiți pe alţii de vinile voastre!

Povesti Nemuritoare
Privacy Overview

This website uses cookies so that we can provide you with the best user experience possible. Cookie information is stored in your browser and performs functions such as recognising you when you return to our website and helping our team to understand which sections of the website you find most interesting and useful.