Oseminte pierdute
Iubirea noastră a murit aici. Tu frunză cazi, tu creangă te ridici. Atât amar de ani e de atunci! Glicină tu, florile-ţi arunci. A mai venit de-atuncea să vă asculte, …
Tudor Arghezi
Iubirea noastră a murit aici. Tu frunză cazi, tu creangă te ridici. Atât amar de ani e de atunci! Glicină tu, florile-ţi arunci. A mai venit de-atuncea să vă asculte, …
Obrajii tăi mi-s dragi Cu ochii lor ca lacul, În care se-oglindesc Azurul şi copacul. Surâsul tău mi-i drag, Căci e ca piatra-n fund, Spre care-noată albi Peşti lungi cu …
Am luat ceasul de-ntâlnire Când se tulbură-n fund lacul Şi-n perdeaua lui subţire Îşi petrece steaua acul. Câtă vreme n-a venit M-am uitat cu dor în zare. Orele şi-au împletit …
Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte. Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni. Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâni. Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a …
O, tu aceea de-altădată, ce te-ai pierdut din drumul lumii! Care mi-ai pus pe suflet fruntea şi-ai luat într-însul locul mumii, Femeie răspândită-n mine ca o mireasmă-ntr-o pădure, Scrisă-n visare …
Lacăte, cine te-a închis La uşa marelui meu vis? Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul, Să sfarăme zăvorul Şi să vedem în fundul nopţii noastre Mişcându-se comorile albastre? Un pas din …
Carte frumosă , cinste cui te-a scris Încet gândită, gingaş cumpănită; Eşti ca o floare, anume înflorită Mâinilor mele, care te-au deschis. Eşti ca vioară, singura ce cântă Iubirea toată …
Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decât un nume adunat pe o carte, În seara răzvratită care vine De la străbunii mei pâna la tine, Prin râpi şi gropi …
Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere Şi te pândesc în timp, ca pe vânat, Să văd:eşti şoimul meu cel căutat? Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere. Pentru credinţă sau …
Prin undele holdei şi câmpi de cucută , Fugarii-au ajuns în pustie La ceasul când luna-n zăbranice,mută, Intră ca un taur cu cornu-n stihie, Şi gândul meu gândul acestora-l ştie: …
În beciul cu morţii, Ion e frumos. Întins gol pe piatră, c-un fraged surâs. Trei nopţi şobolanii l-au ros Şi gura-i băloasă ca de sacâs. Când cioclu-l ridică-n spinare Ion …
De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi! Ţi-aş fi făcut un semn, după …