⏱️Timp estimat de citire: 4 minute
Un om mergea odată pe un elefant, către oraş. Pe drum a întâlnit cinci cerşetori, care veneau în întâmpinarea elefantului şi nu se abateau din drum.
— La o parte! le-a strigat omul. Oare nu vedeţi că aveţi înainte un elefant?… îndată vă calcă-n picioare!
Cerşetorii s-au dat degrabă în lături şi unul dintre ei a spus:
— De unde să ştim că avem în faţă un elefant? Cu toţii suntem orbi din născare!
Iar al doilea cerşetor a grăit:
— Tare-am vrea să ştim cu ce seamănă elefantul!
— Apropiaţi-vă și pipăiţi-l — i-a îndemnat stăpânul elefantului. Așa o să vă puteţi da seama cât de minunat e animalul ăsta.
Zis şi făcut. Orbii s-au apropiat de elefant şi-au prins a-l pipăi. Unul i-a atins vârful cozii, altul un picior, al treilea o ureche, al patrulea trompa, al cincilea coastele.
Orbul care pipăise vârful cozii a spus:
— Iacă, niciodată nu mi-aş fi putut închipui că elefantul seamănă cu o mătură!
— Ce vorbeşti?! s-a mirat al doilea, care pipăise piciorul elefantului. Seamănă cu un stâlp.
Cel ce pipăise urechea elefantului a grăit atunci:
— Amândoi spuneţi neadevăruri! Aduce cu o ditamai frunză de lotus.
— Prostii! a strigat al patrulea. Seamănă cu o frânghie groasă.
Al cincilea orb, care pipăise coastele, a început să râdă:
— Atât de straşnic v-aţi speriat de elefant, pare-mi-se, încât nici nu v-ați apropiat de el! Aflaţi însă că elefantul seamănă cu un zid de cetate.
— Ei aș! a strigat din nou cel dintâi. Elefantul seamănă cu o mătură!
— Cu un stâlp! a spus al doilea.
— Cu o frunză! i-a încredinţat al treilea.
— Cu O frânghie! a strigat al patrulea.
— Cu un zid de cetate! a dat cuvânt al cincilea.
Omul cu elefantul plecase de mult și orbii tot se mai ciorovăiau. S-a lăsat seara, dar ei strigau înainte:
— Elefantul seamănă cu o mătura!
— Cu un stâlp!
— Cu o frunză!
— Cu o frânghie!
— Cu un zid de cetate!
Şi-a venit şi ziua a doua, dar, şezând în praful drumului, orbii se certau care de care:
— Elefantul seamănă cu o mătură!
— Cu un stâlp!
— Cu o frunză!
— Cu o frânghie!
— Cu un zid de cetate!
Se zice că până și-n ziua de azi mai șed în praful drumului, tot sfădindu-se cu ce seamănă elefantul.