Într-un an, pe vremea când Su Tungpo era guvernator la Hangiou, acesta a dat ordin ca lacul Sihu să fie curățat și limpezit spre marea bucurie a celor care locuiau aici. De atunci localnicii nu au mai avut a se teme nici de secetă, nici de revărsări. În semn de mulțumire, de Anul Nou, locuitorii de aici i-au dăruit acestuia carne de porc și băutură.
Su Tungpo a oprit carnea, a dat poruncă să fie tăiată în bucăți egale și să fie prăjită, apoi a dus-o familiilor celor care munciseră la curățirea lacului.
Ce veselie pe aceștia: bătrânii râdeau, copii săreau și toți îl slăveau pe Su Tungpo. Iar la friptura primită i-au zis „Friptura lui Su Tungpo”.
Auzind bucătarii de la cel mai mare han din Hangiou despre „Friptura lui Su Tungpo” au luat și ei carne de porc, au tăiat-o în bucăți, au pregătit-o în același fel, și au început să ademenească clienții cu ea. Ba mai mult, în fața hanului au agățat o plăcuță pe care scria: „Friptura lui Su Tungpo”.
Hangiului a început să-i meargă din ce în ce mai bine. De dimineață până seara cârciuma era plină de clienți. Și nici măcar zece porci pe zi nu ajungeau. De la acesta au învățat alți și alți hangii, așa că acum toți din Hangiou. Mari și mici, pregăteau „Friptura lui Su Tungpo”. După ce s-au sfătuit între ei, au hotărât ca acest fel de mâncare să fie capul listei de bucate din fiecare han sau prăvălie.
Su Tungpo era pizmuit de mulți la curtea împăratului și ducându-i-se vestea despre binele făcut, a început să fie și mai pizmuit.
Împăratul a poruncit unui cenzor să meargă la Hangiou și să cerceteze. În prima zi când a ajuns aici, cenzorul s-a dus la un han să mănânce. S-a uitat pe lista de bucate și, bineînțeles, în capul listei se afla „Friptura lui Su Tungpo”. Și-a încruntat sprâncenele, a bătut cu pumnul în masă și a zis:
— Să-mi aduceți „Friptura lui Su Tungpo”.
A mâncat și i s-a părut gustoasă, apoi l-a descusut pe hangiu și a aflat că acest fel de mâncare este în capul listei de bucate la toate prăvăliile din Hangiou. Atunci a strâns toate listele de bucate din oraș și a plecat cu ele la Pekin .
Cum a ajuns în capitală, s-a înfățișat la împărat și i-a zis:
— Slăvite împărat, l-ai trimis pe Su Tungpo guvernator la Hangiou și el își face de cap, obligă toți locuitorii din oraș să folosească rețeta lui pentru pregătirea fripturii. Poruncește, stăpâne, să fie scos din funcție!
Împăratul, fără a mai cerceta adevărul, a dat ordin să fie scos din funcția de guvernator și să fie surghiunit în sudul țării.
Dar locuitorii Hangiou-lui nu l-au uitat niciodată și „Friptura lui Su Tungpo” se mai află și astăzi pe listele de bucate ale restaurantelor din acest oraș.
Poveste populară chineză repovestită de Eufrosina Dorobanțu
Povești nemuritoare nr. 27, Editura Ion Creangă, București, 1986
Beijing (cunoscut și sub forma Pekin; în chineză: 北京; romanizare pinyin: Běijīng; romanizare Wade-Giles: Pei-ching, Pinyin poștal: Peking) este capitala Republicii Populare Chineze și are peste 17 milioane de locuitori, fiind totodată una dintre cele mai poluate metropole.
