de Edmondo de Amicis
Azi e o zi de doliu național. Aseara a murit Garibaldi. Știi tu cine a fost el? E cel care a dezrobit zece milioane de italieni de sub jugul burbonilor. A murit la șaptezeci și cinci de ani. S-a nascut la Niza. Era fiul unui capitan de corabie.
La opt ani scapa viața unei femei; la treisprezece aduse la mal o barca în care se aflau mai mulți tovarași de-ai lui, ce erau sa se înece; cand a avut douazeci și șapte de ani salva la Marsilia viața unui tanar ce era sa fie înghițit de valurile marii, iar la patruzeci și unu de ani scapa pe ocean un vapor care luase foc. Se lupta zece ani în America pentru neatar-narea unui popor strain, s-a batut în trei razboaie împotriva austriecilor pentru eliberarea Lombardiei și a Trentinului; apara Roma contra francezilor în 1849; elibera Palermo și Neapole la 1860; se lupta iarași pentru ocuparea Romei la 1867, iar la 1870 dete ajutor francezilor în razboiul cel cran-cen pe care îl avura cu germanii.
Avea flacara vitejiei și geniul razboiului. A luat parte la patruzeci de batalii și a caștigat treizeci și șapte.
Cand nu se lupta, muncea ca sa traiasca, sau se retragea într-o insula singuratica, sa cultive pamantul. A fost: pro-fesor, marinar, muncitor, negustor, soldat, general, dictator; a fost mare, a fost bun și modest. Ura pe toți asupritorii, iubea toate popoarele, ocrotea pe toți cei slabi. N-avea alt țel decat binele, refuza onorurile, disprețuia moartea, adora Italia.
La chemarea sa razboinica, legiuni de viteji alergau din toate parțile sub steagul lui. Nobilii își paraseau palatele; lucratorii uzinele; tinerii școlile; ca sa lupte sub steaua gloriei sale. În razboi purta o bluza roșie. Era frumos, blond și voinic. Pe campul de bataie era un fulger; în familie, un copil; iar în durere un sfant. Mii de italieni au murit pentru patrie, fericiți în ceasul morții de a-l vedea de departe trecand biruitor. Și mii și mii și-ar fi dat viața pentru el; iar milioane l-au binecuvantat și-l vor binecuvanta. A murit! O lume întreaga îl plange. Tu nu-l înțelegi acum, Enrico. Dar vei citi despre izbanzile sale și cat vei trai vei auzi totdeauna vorbindu-se de el. Pe masura ce vei crește, figura lui va crește o data cu tine; cand vei fi barbat, ea îți va aparea uriașa și cand nu vei mai fi pe lume, cand nu vor mai trai nici fiii fiilor tai, nici chiar urmașii lor, totuși generațiile vor vedea sus figura luminata a acestui mantuitor de popoare, încoronata de numele biruințelor sale întocmai ca de un nimb de stele, și fiecarui italian îi va bate inima, cand va rosti numele sau.
Tatal tau.
