Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare în care autorul își exprimă direct gândurile, ideile și sentimentele cu ajutorul eului liric. În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. De obicei, discursul genului liric este la persoana I, dar este folosită și persoana a II-a. Opera lirica poate fi cultă (are autor cunoscut sau are originalitate) sau populară (are caracter anonim, colectiv, oral).
Specii ale genului liric:
Elegia este un poem liric al cărui ton e adesea tandru, trist și melancolic. În secolul al XV-lea, elegia tindea să dobândească un caracter filozofic.
Epigrama este o specie a poeziei lirice, de proporții reduse, de obicei catren, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt.
Epistola reste o specie literară, mai ales în versuri, aparținând poeziei didactice sau satirice, în care se tratează un subiect filozofic, moral, artistic sub formă de scrisoare adresată unei persoane reale sau imaginare.
Oda este un poem cântat la vechii greci. La moderni, poem liric de înaltă inspirație, compus din strofe simetrice. Asemenea cântecelor corului, oda avea o compoziție triagică.
Pastelul este un termen provenit din limba germană semnificând pictura cu creioane moi. De la pictura în pastel termenul s-a extins în literatură, definind delicatețea unei descrieri lirice. (exemplu Vasile Alecsandri – creatorul acestei specii prin ciclul “Pasteluri”)-exista ca specie doar în literatura română
Meditația (filozofică) este o specie a genului liric în versuri în care e descris un fenomen din natură ale cărui concluzii devin valabile și pentru oameni.
Satira este o operă în general în versuri.
Pamfletul este o specie a genului liric în care sunt criticate defectele unei persoane, societății cu intenția îndreptării. Poate fi în proză sau în versuri.
Sonetul este o piesă lirică alcătuită din paisprezece versuri cu aceeași măsură dispusă în două catrene cu rimă îmbrățișată. Este o poezie cu formă fixă cea mai frecventată.
Rondelul este o poezie cu formă fixă alcătuită din trei catrene și un vers izolat. Versurile unu și doi sunt identice cu versurile șapte și opt.
Gazelul este o poezie cu formă fixă alcătuită din strofe cu două versuri; originară din literaturile orientale, ajunge în Europa la începutul secolului al XIX-lea.
Glosa s-a născut în Spania secolului al XV-lea. Este o specie a genului liric cu formă fixă. Prima strofă este alcătuită din patru, șase, sau opt versuri ce conțin tema de bază. Fiecare vers e comentat într-o strofă specială de aceeași mărime cu prima. Ultima strofă o reproduce pe prima cu ordinea inversată a versurilor.
Romanța are un aspect erotic, sentimental, duios, melancolic . Este dedicat celebrării faptelor istorice vitejești , sau conțin exclamații ori chemări.
Imnul este un cântec de preamărire a divinității, conține cuvinte de importanță națională și are un caracter solemn.
Doina este o creație lirică specifică poporului român, în care se exprimă în mod direct sentimentele de dor, de jale, de înstrăinare, de revoltă, de cătănie, de haiducie, de tristețe, de iubire, de regret
Idila este o specie a liricii peisagiste și erotice, din sfera poeziei bucolice, care prezintă în chip optimist și idealizat iubirea, într-un cadru rustic, sentimentul de dragoste fiind ilustrat prin imagini artistice și figuri de stil, cu tablouri din natură și puternice trăiri interioare.
Haiku este un gen de poezie cu formă fixă, tradițional japoneză, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 “versuri” formate din 5, 7, 5 silabe.
