Îmblânzirea apei de către Gun și Yu

În antichitatea Chinei, într-o perioadă destul de lungă, puhoaiele făceau ravagii. Terenurile agricole au fost inundate, oamenii amenințați de foamete, frig și atacurile animalelor sălbatice. Îngrijorat de această situație, împăratul Yao a convocat pe lideri ai triburilor la o adunare, pentru a le consulta părerile. În urma discuțiilor, împăratul a decis să-l trimită pe Gun la îmblânzirea apei.
Primind ordinul, Gun și-a scobit capul pentru a găsi o metodă de îmblânzire a puhoaielor care ieșeau din matca fluviului. În cele din urmă, el și-a amintit de o zicală care sună așa: „Generalul contra soldaților și pământul contra apei”. Dacă se construiește un dig de jur împrejurul satului, apa va fi oprită afară. Dar, apa era așa de multă, de unde să se facă rost de atâta pământ pentru îndiguire. Atunci, a ieșit din apă o broască țestoasă care i-a spus lui Gun că împăratul ceresc din vest are o comoară magică pe nume Xirang. Când este aruncată în apă, această comoară se va transforma într-un dig înalt ca un munte. Bucuros, Gun și-a luat rămas bun de la broască țestoasă și s-a îndreptat în direcția vestică după comoară.
Învingând tot felul de greutăți, el a ajuns în sfârșit la muntele Kunlun din marginea vestică a Pământului, unde s-a întâlnit cu împăratul ceresc și i-a cerut să-i dea Xirang pentru îmblânzirea puhoaielor. Dar, împăratul i-a refuzat cererea. Cu gândul la populația care trăia în amărăciune, și profitând de neatenția paznicilor de la palatul ceresc, el a furat Xirant. Întors în patria din răsărit, el l-a aruncat Xirang în apă. Imediat în locul acela s-a format un dig, care creștea mereu în înălțime. Astfel, apa a fost oprită de acest dig. Scăpați de puhoaie, tot sufletul cu mare cu mic cânta și dansa de bucurie, și au început să lucreze pașnic pământul.
Aflând că Xirang a fost furat de Gun, împăratul ceresc a trimis imediat pe soldații și generalii de pe cer să plece la Pământ pentru a lua înapoi comoara. Astfel, viiturile au ieșit iarăși din matca râurilor, inundând terenurile agricole și înghițind vieți omenești. Indignat, împăratul Yao a spus că „Gun știe doar să construiască digul pentru a împiedica apa. Iar odată cu dărâmarea digului, urmările sunt mai grave. N-a reușit să îmblânzească apa nici după 9 ani de muncă, merită o moarte!”. Astfel, Gun a fost închis în munții Yu și după 3 ani, a fost executat.
20 de ani mai târziu, împăratul Yao i-a cedat tronul lui Shun. Acesta din urmă i-a încredințat sarcina de îmblânzire a apei lui Dayu, fiul lui Gun. Împăratul ceresc i-a oferit comoara Xirang lui Dayu. La început, Dayu a adoptat aceeași metodă ca și tatăl său de construire a digului pentru oprirea apei. Dar a văzut că puhoaiele îngrădite au o forță și mai mare și au dărâmat foarte repede digurile. Din practică el a căpătat o experiență: „Îndiguirea sau drenarea trebuie făcute după caz. Nu merge numai cu îndiguirea.”.
Astfel, Dayu a lăsat ca o broască țestoasă trăgând pe Xirang să urmeze după un dragon. Când ajunge la terenuri mai joase, i-a poruncit lui Xirang să înalțe pământul. Iar când este oprit de munte, i-a lăsat să deschidă tunelul pentru a conduce apa spre fluviu și mare. Astfel, Dayu a despicat muntele Lonmen, pentru ca apa fluviului Galben să curgă prin acest defileu, șerpuindu-se spre mare.
Sunt multe povești legate de îmblânzirea apei de către Dayu. Într-o poveste se spune că a patra zi după căsătorie, Dayu a plecat la îmblânzirea apei. Timp de 13 ani cât a lucrat pe șantier, el a trecut de 3 ori prin poarta casei sale, dar n-a intrat nicio dată. În cele din urmă, Dayu a reușit să îmblânzească puhoaiele: fiecare fluviu își are propria albie și toate cursurile de apă se îndreaptă spre est și se revarsă în mare. De atunci, oamenii, scăpați de inundații, au început să trăiască o viață fericită. Pentru a-și exprima recunoștința, populația l-a ales pe Dayu conducător și împăratul Shun i-a cedat de bună voie tronul.