de Edmondo de Amicis
Mulți parinți își așteptau copiii la intrarea școlii azi di-mineața. Între alții, negustorul de lemne, tatal lui Coretti, leit fiul sau; sprinten, voios, cu mustațile rasucite și cu pan-glica decorației la butoniera hainei. Am ajuns sa cunosc aproape pe toți parinții copiilor, vazandu-i atat de des. Vine o bunica ce are o scufița alba, cocoșata de batrana ce e; de o ploua, de o ninge, de o tuna: ea tot vine de patru ori pe zi, sa aduca și sa ia pe nepoțelul ei, care este în clasa I inferioara, îi scoate paltonul, i-l pune, îi potrivește cravata, îl scutura de praf, îl netezește, îi ține caietele. Se vede ca n-are alt gand și ca pentru ea, nu e nimic mai frumos pe lume.
Adesea vine și capitanul de artilerie, tatal lui Robetti, baiatul care umbla în carje. Și fiindca toți copiii, care trec pe dinaintea lui, mangaie pe baiețel, tatal întoarce mangaierile și salutarile; nu se întampla sa uite pe vreunul și cu cat sunt mai saraci și mai rau îmbracați, cu atat îi mangaie mai cu blandețe.
Cateodata vedem și lucruri triste. Un domn, care nu mai venea la școala de o luna, pentru ca îi murise un copilaș trimitea servitoarea sa ia pe celalalt. A venit ieri pentru întaia data și, revazand clasa și camarazii baiețelului sau mort, izbucni în lacrimi. Directorul îl lua de braț și-l duse în cancelarie.
Mulți parinți știu pe nume mai pe toți camarazii copiilor lor. Sunt fete de la școala vecina și elevi din gimnaziu, care vin sa aștepte pe frațiorii lor.
Mai e și un domn batran, care a fost colonel și daca îi cade vreunui copil un caiet sau un condei pe strada, el îl ridica. Doamne bine îmbracate discuta chestiuni de școala cu femei din popor, legate la cap și cu coșul pe braț. Ele spun:
„Era grea problema de astazi! Dar mult i-a ținut azi profesorul la lecția de gramatica.”
Cand se întampla sa fie vreunul bolnav dintr-o clasa, toți știu; și cand îi e mai bine, toți se bucura.
Chiar azi dimineața, vreo opt sau zece lucratoare înconjurasera pe mama lui Crossi, ca sa o întrebe despre un copilaș din clasa fratelui meu, care locuiește în aceeași curte cu ea, și e pe moarte. S-ar zice ca școala îi face pe toți prieteni și deopotriva.
