⏱️ Timp estimat de citire: 3 minute
Când eram mic, m-au trimis odată în pădure după ciuperci. După ce am ajuns în pădure, am cules ciupercile și am vrut să mă întorc acasă. Deodată s-a făcut întuneric, a început să plouă și să tune.
M-am speriat și m-am așezat sub un stejar mare.
A scăpărat un fulger așa de tare, că m-au durut ochii și i-am închis. Deasupra mea a trosnit ceva și a tunat. Pe urmă m-a lovit ceva în cap. Am căzut cu fața la pământ și am rămas așa până ce a stat ploaia. Când mi-am venit în fire, picurau stropi din copaci, cântau păsărelele și strălucea soarele.
Stejarul cel mare fusese doborât și din trunchul lui ieșea fum. Împrejurul meu erau numai așchii de stejar. Hainele îmi erau ude și lipite de trup; în cap aveam un cucui și mă cam durea. Mi-am găsit șapca, am luat ciupercile și am alergat acasă. Acasă nu era nimeni. Am luat pâine de pe masă și m-am urcat pe cuptor. Când m-am trezit, am văzut de pe cuptor că ciupercile mele erau gata fripte, puse pe masă și că ai mei se pregăteau să le mănânce. Am strigat:
– Da’ de ce mâncați fără mine?
Cei din casă au răspuns:
– Păi de ce dormi? Vono repede și mănâncă.