Gerul, plaja de zăpadă
Acum sunt toate uitate,
Cum lasă copiii în bancă
Speranțele lor deșarte.
Totu-i așa plin de viață,
Porumbeii zboară în ceruri,
Iarba, de talpă te agață
Încât te face să tremuri.
Te plimbi fără direcție
Nu vezi țipenie de om,
Dar soarele-ți surâde
Încălzindu-ți obrajii molcom.
Frigul din suflet, cel odios
Acum este dat uitării,
Nu există sentiment mai frumos
Decât gălăgia primăverii.
