Rezumat Frumoasa şi Bestia.
„Frumoasa şi Bestia” este o poveste clasică despre forţa iubirii adevărate, despre descoperirea frumuseţii interioare, despre puterea iertării şi a speranţei. Acţiunea se desfăşoară într-un cadru feeric, plin de elemente fantastice, castele fermecate şi personaje simbolice, unde aparenţele ascund destine complexe şi spirite nobile.
La începutul poveştii, avem o negustorie înfloritoare, condusă de un bărbat bogat şi respectat, care trăieşte într-un oraş prosper împreună cu cei trei copii ai săi: două fiice vanitoase şi răsfăţate, pline de orgoliu şi interesate doar de lux, şi fiica cea mai tânără, frumoasă prin farmec şi bunătate sufletească, pe care toţi o numesc simplu Belle (Frumoasa). Tatăl, un om mărinimos, pierde însă toată averea în urma unei furtuni necruţătoare ce scufundă corăbiile lui încărcate cu mărfuri scumpe. Din familia odinioară bogată, rămâne doar un trai modest, departe de strălucire, iar cele două surori mai mari, obişnuite cu rafinamente, se simt umilite. Doar Frumoasa acceptă situaţia cu resemnare şi o inimă bună, adaptându-se la greutăţi cu răbdare şi credinţă.
Într-o zi, tatăl primeşte vestea că o corabie, pe care o credea pierdută, a ajuns în port cu o mică parte din marfa lui. Sperând să-şi recâştige un strop din vechea prosperitate, pleacă spre oraş. La rugămintea fiicelor sale, care îi cer bijuterii, mătăsuri şi alte lucruri scumpe, Frumoasa nu doreşte decât un simplu trandafir – un dar umil, dar semnificativ. Ajuns în oraş, tatăl constată cu amărăciune că nu-şi poate recupera cu adevărat averea. Trist şi extenuat, se întoarce spre casă. Pe drumul de întoarcere, se rătăceşte şi se vede nevoit să caute adăpost într-un misterios castel, ale cărui porţi se deschid parcă singure, fără a se ivi vreun slujitor. Bărbatul găseşte masă pusă, un pat cald şi mâncare din belşug, ca şi cum cineva îl aştepta. Dimineaţa, înainte de a pleca, vede în grădină trandafiri de o frumuseţe aparte şi, amintindu-şi cererea Frumoasei, rupe un trandafir. În aceeaşi clipă, îl confruntă stăpânul castelului: o creatură înfricoşătoare, un monstru înfăţişat ca o Bestie, care îl acuză că i-a furat floarea. Drept pedeapsă, Bestia îi cere bărbatului să se întoarcă sau să trimită pe unul dintre copiii lui, altfel va pieri.
Tatăl, cu inima strânsă de remuşcări, se întoarce acasă şi povesteşte cele întâmplate. Fără să stea pe gânduri, Frumoasa se oferă să meargă ea însăşi la castel, salvându-şi astfel tatăl. Acolo, Bestia o tratează cu un amestec de teamă, respect şi reverenţă, departe de brutalitatea pe care prezenţa lui o sugera la început. În locul unei vieţi de sclavă, Frumoasa descoperă că are libertatea de a se plimba prin încăperile bogate, primind rochii minunate, ospăţuri copioase şi biblioteci uriaşe, însă toată această generozitate o nedumereşte. Bestia, în ciuda înfăţişării sale respingătoare, o priveşte cu o duioşie aparte şi îi oferă constant cadouri, încercând să se apropie de ea. Zilnic, la cină, Bestia o întreabă dacă vrea să devină soţia lui, iar Frumoasa, temătoare, refuză fără să-i respingă însă prietenia şi bunătatea.
Pe măsură ce trece timpul, Frumoasa începe să înţeleagă că Bestia nu este doar un monstru înfiorător, ci o fiinţă plină de suferinţă, prizonieră a unui blestem misterios. Castigă încredere în el, îi ascultă poveştile, îi răspunde cu gentleţe şi compasiune. Curioasă, vrea să afle motivul pentru care un astfel de suflet generos a fost transformat în ceea ce vede. Totodată, visurile ei îi arată un prinţ nobil, măcinat de o vrăjă malefică, iar legătura dintre acest prinţ şi Bestia devine tot mai evidentă.
La un moment dat, Frumoasa îşi simte dorul de familie. Bestia, deşi temător că o va pierde, îi permite să plece, cu promisiunea că se va întoarce la timp pentru a-l salva de la o moarte sigură. Întoarsă acasă, Frumoasa îşi găseşte tatăl bolnav, iar surorile, invidioase pe viaţa ei neobişnuită, o conving să mai rămână puţin. Zilele se scurg, Frumoasa întârzie peste termenul promis, iar un vis premonitoriu îi dezvăluie Bestia zăcând pe moarte, copleşit de suferinţă şi disperare. Cu inima strânsă, Frumoasa se întoarce în grabă la castel, îl găseşte pe Bestia agonizând în grădină, şi, în acel moment de cumpănă, îi mărturiseşte că îl iubeşte. Lacrimile ei, izvorâte din iubire sinceră, rup blestemul: Bestia se transformă în prinţul din visurile ei, iar castelul revine la splendoarea iniţială.
Astfel, prin forţa iertării, prin frumuseţea unui suflet curat şi prin capacitatea de a vedea dincolo de suprafaţa monstruoasă, Frumoasa reuşeşte să învingă vraja. Povestea se încheie cu o nuntă fastuoasă, care reuneşte toate personajele într-o nouă armonie, subliniind că adevărata frumuseţe sălăşluieşte în inimă, nu în înfăţişare.
