Rezumat – Lupul în piele de oaie, de Esop.

Povestea „Lupul în piele de oaie” îl înfăţişează pe Lup ca fiind o fiară vicleană şi înfometată, mereu în căutare de noi prăzi. Observând că oile stau laolaltă şi par a fi o sursă sigură de hrană, el născoceşte un plan diabolic: îşi procură o piele de oaie, în care se înveleşte pentru a-şi ascunde adevărata natură. Îmbrăcat astfel, se furişează în turma de oi fără să stârnească suspiciuni.

Oile, obişnuite cu prezenţa propriei specii, nu îi simt pericolul, iar păstorul nu îşi dă seama imediat de înşelăciune. Lupul profită de acest lucru pentru a se apropia de sursa lui preferată de hrană, reuşind să convingă întreaga turmă că el este doar o oaie în plus, fără niciun gând rău. În fiecare seară, când se lasă întunericul, el pândeşte oile şi aşteaptă momentul oportun să atace.

Însă, trădarea lui iese la iveală în momentul în care proprietarul oilor, vrând să îşi hrănească familia, alege din turmă chiar „oaia” care era, de fapt, lupul deghizat. Spre marea sa surprindere, descoperă că a pus mâna pe prădătorul perfid. Astfel, Lupul este prins şi pedepsit pentru viclenia lui. Morala poveştii subliniază faptul că aparenţele pot fi înşelătoare şi că oricât de bine ar fi ascunsă o intenţie rea, ea va fi descoperită în cele din urmă.

Acest basm rămâne o pildă importantă despre pericolul de a ne lăsa înşelaţi de o imagine în aparenţă nevinovată şi despre cum răul, oricât ar fi de bine deghizat, nu poate scăpa de consecinţele faptelor sale. Este o poveste atemporală, care îi învaţă pe cititori să fie vigilenţi şi să nu se lase amăgiţi de înfăţişări înşelătoare, căci adevăratele intenţii pot fi descoperite atunci când ne aşteptăm mai puţin.