Rezumat – Mica Sirenă, de Hans Christian Andersen .
„Mica Sirenă” este o poveste fermecătoare scrisă de Hans Christian Andersen, care urmărește viața unei tinere sirene ce trăiește într-un regat subacvatic alături de tatăl ei, regele mărilor, și de surorile sale mai mari. Încă de mică, sirena este fascinată de lumea oamenilor de la suprafață, pe care o consideră exotică și plină de mistere. Interesul ei crește când primește permisiunea, la împlinirea vârstei de cincisprezece ani, să iasă la suprafața mării și să contemple lumea de deasupra.
În timpul primei sale călătorii spre suprafață, îl zărește pe un prinț care se află pe o corabie fastuoasă. O furtună violentă lovește vasul, iar tânărul cade în valurile agitate. Fără a ezita, sirena îl salvează de la înec, ducându-l la țărm și îndrăgostindu-se iremediabil de el. Deși arde de nerăbdare să-l reîntâlnească, diferențele dintre lumile lor sunt insurmontabile, deoarece sirena nu poate trăi pe uscat și nici nu poate comunica cu oamenii.
Cuprinsă de dorința de a deveni om pentru a-și putea exprima dragostea, sirena apelează la ajutorul vrăjitoarei mării. Aceasta îi oferă un pact primejdios: sirena va primi picioare în schimbul glasului ei. În plus, fiecare pas pe care îl va face va fi dureros, dar dorința de a fi alături de prinț este atât de puternică încât tânăra acceptă. Sacrificându-și vocea frumoasă, se trezește în lumea oamenilor, incapabilă să vorbească, dar capabilă să meargă.
Deși prințul este cucerit de noblețea și de prezența diafană a tinerei mute, sentimentele sale nu se transformă într-o iubire profundă și, în cele din urmă, el alege să se căsătorească cu o altă prințesă de rang înalt. Sirena, copleșită de suferință, are opțiunea de a-l ucide pe bărbat cu un pumnal magic pentru a se întoarce la viața subacvatică. Dar, din dragoste pură, refuză să-i facă rău. Astfel, se aruncă în mare și se transformă în spumă, devenind în final un spirit al aerului, care poate obține un suflet nemuritor prin fapte bune și devotament.
Această poveste abordează teme universale precum sacrificiul, iubirea neîmpărtășită, evoluția spirituală și speranța în ciuda dificultăților. Andersen pune accent pe profunzimea trăirilor și pe noblețea personajului principal, care renunță la tot pentru iubire, chiar și la prețul propriei vieți. Deși finalul este unul trist, morala subliniază faptul că valorile sufletești pot transcende lumea materială, oferindu-i eroinei o nouă șansă la mântuire sub o altă formă.
