„Soacra cu trei nurori” este o poveste populară românească ce ilustrează relaţiile tensionate dintre o soacră aspră şi cele trei nurori ale sale, evidenţiind în acelaşi timp calităţile morale care înving răutatea şi nedreptatea. Acţiunea se desfăşoară într-un cadru rural patriarhal, în care autoritatea soacrei asupra gospodăriei şi a tinerelor neveste ale fiilor săi este indiscutabilă.
Povestea începe prin a o prezenta pe soacră drept o femeie dificilă, cu fire certăreaţă şi nemulţumitoare. Ea doreşte să-şi păstreze autoritatea în casă şi să-şi impună voinţa, transformând viaţa nurorilor într-un şir de încercări chinuitoare. Prima şi a doua noră sunt docile, tăcute şi uşor de intimidat. Înfricoşate de atitudinea aspră a soacrei, ele cedează uşor, se lasă exploatate şi, în cele din urmă, nemaisuportând tratamentul nedrept, pleacă una câte una din gospodărie. Astfel, soacra rămâne cu cea de-a treia noră, cea mai tânără şi mai isteaţă.
Spre deosebire de primele două, a treia noră nu se lasă copleşită şi nu renunţă cu uşurinţă. Ea este deopotrivă harnică, dar şi isteaţă şi hotărâtă să-şi câştige locul în casă. Când soacra îi porunceşte să facă munci nerezonabile sau îi adresează insulte, tânăra găseşte mereu metode ingenioase de a-şi îndeplini sarcinile, dar şi de a întoarce situaţia în avantajul ei. Într-un episod semnificativ, atunci când soacra o trimite să toarcă lâna la fântână în miez de noapte, nora se descurcă cu tact, inteligenţă şi umor, reducând-o astfel pe soacră la tăcere.
Pe măsură ce timpul trece, echilibrul puterii în gospodărie se schimbă. Soacra, care înainte credea că le poate supune cu uşurinţă pe nurori, ajunge să se teamă de replicile şi de soluţiile ingenioase ale tinerei. De la superioritatea autoritară de la început, ea alunecă treptat către o poziţie de slăbiciune şi neputinţă. Astfel, a treia noră îşi câştigă libertatea şi dreptul la respect, forţând soacra să accepte o convieţuire bazată pe echilibru şi recunoaşterea valorii fiecărui membru al familiei.
Prin finalul poveştii, mesajul devine limpede: iscusinţa, hotărârea şi integritatea morală pot învinge asprimea, răutatea şi nedreptatea. De asemenea, subliniază faptul că raporturile de putere într-o familie nu trebuie să se bazeze pe teroare şi dominaţie, ci pe respect reciproc, înţelegere şi echitate. Astfel, „Soacra cu trei nurori” rămâne o poveste cu valoare morală puternică, ilustrând arhetipul conflictului dintre generaţii, inteligenţa triumfând asupra tiraniei, şi echilibrul final ce se poate instala într-o casă în care înţelepciunea şi demnitatea sunt respectate.
