​Să n-audă porumbeii

🔢Număr de cuvinte: 169

⏱️Timp estimat de citire: 2 minute

Odată, trecând pe lângă râu, un țăran zări pe celălalt mal un bătrân pe care-l cunoștea… Moșneagul semăna ceva pe ogor, bolborosind cuvinte neînțelese.
Țăranul îi strigă peste apă:
Hei, unchiule, ce semeni acolo?
Bătrânul își îndreptă spinarea, șovăi câteva clipe, apoi zise:
— Vino mai aproape, dacă vrei să-ți spun.
Țăranul se minună: ce taină să fie la mijloc? Mânat de curiozitate, trecu râul prin vad și se apropie de unchiaș. Acesta îi făcu semn să se aplece și îi șopti la ureche:
— Anul acesta m-am gândit să-mi însămânțez ogorul cu mazăre.
— Atâta tot? Și de ce nu mi-ai spus de la început, când te-am strigat de pe celălalt mal?
— Mă crezi oare atât de prost? clipi moșneagul cu șiretenie. Dacă mă auzeau porumbeii, până diseară mi-ar fi ciugulit toată mazărea.

Povesti Nemuritoare
Privacy Overview

This website uses cookies so that we can provide you with the best user experience possible. Cookie information is stored in your browser and performs functions such as recognising you when you return to our website and helping our team to understand which sections of the website you find most interesting and useful.