de Edmondo de Amicis
Sunt încredințata ca nici Coretti, nici Garrone, n-ar ras-punde vreodata tatalui lor, cum ai facut tu, aseara, Enricol Cum se poate? Trebuie sa-mi fagaduiești ca aceasta nu se va mai întampla cat voi trai eu. De cate ori la vreo mustrare a tatalui tau îți va veni la gura vreun raspuns îndrazneț, gandește-te la ziua ce va sosi neaparat și în care el te va chema la patul lui, ca sa-ți spuna: Enrico, te parasesc!
Dragul meu copil, multa vreme dupa ce vei auzi glasul sau pentru ultima oara, cand vei plange singur în odai parasita, în mijlocul carților pe care el nu le va mai deschide niciodata, aducandu-ți aminte, ca n-ai avut totdeauna pentru dansul respectul cuvenit, o sa te întrebi tu însuți: „Cum e cu putința?” Numai atunci vei pricepe ca el a fost cel mai bun prieten al tau și ca, silit sa te pedepseasca, el suferea mai mult decat tine; ca daca te-a facut vreodata sa plangi, a facut-o numai pentru binele tau. Cum o sa te mai caiești atunci! O sa saruți în zadar masa la care a lucrat fara preget, locul unde și-a muncit viața pentru copiii lui. Atunci, el îți ascundea toate greutațile vieții și-ți arata numai dragostea. Tu nici nu știi ca sunt zile în care e atat de obosit încat se crede în ajunul morții și ca singura lui grija în acele momente e ca va lasa mici, saraci și fara ocrotire. Adesea intra noaptea, pe cand tu dormi, în odaie la tine și te privește la lumina candelei; apoi, deși rupt de oboseala, se întoarce iarași la masa lui de lucru și își continua lucrarea începuta. Tu nici nu-ti închipui ca uneori te cauta și sta cu tine de vorba, ca sa-și mai uite grijile ce-i amarasc viața și de neajunsurile ce cad asupra tuturor în aceasta lume. El cauta sa gaseasca în tine un prieten, ca sa-i dea curaj. Are nevoie de dragostea ta, ca sa-și îmbar-bateze inima. Îți închipui dar, ce durere trebuie sa fie pe el cand, în locul iubirii, gasește o inima rece și o lipsa desavar-șita de respect? Sa nu-ti mai manjești sufletul, Enrico, cu așa de neagra nerecunoștința!
Afla, draguțule, ca chiar de-ai fi bun ca un înger, totuși n-ai putea sa rasplatești destul ceea ce el a facut necontenit pentru tine. Gandește-te ca viața e un nimic! O nenorocire poate sa te faca orfan de tata, pe cand ești înca mic, peste doi ani, peste trei luni, ba poate chiar maine.
Vai, Enrico draga, cum s-ar schimba toate în jurul tau! Ce goala ti s-ar parea casa fara el. Ce groaza te-ar cuprinde vazand pe mama ta în haine de doliu! Du-te, baiete, du-te pe varful picioarelor în odaia în care lucreaza tatal tau, du-te, cere-i sa te ierte și sa te binecuvanteze!
Mama ta.
