de Edmondo de Amicis
Marco este penultimul mic erou cu care am facut cu-noștința în anul acesta; ne mai ramane numai unul pentru iunie, caci nu mai avem decat doua examene lunare, doua-zeci și șase de zile de boala, șase joi și cinci duminici. Se simte parca și în aer ceva care ne vestește sfarșitul anului școlar.
Copacii din gradina, stufoși și înfloriți, umbresc frumos aparatele de gimnastica.
Elevii vin îmbracați în haine de vara.
Ce frumos este sa privești la ieșirea din școala! Cata schimbare de acum doua luni!
Parul lasat sa creasca pana pe ceafa, a cazut sub foarfecile barbie-rului, și capetele acum sunt toate tunse. Vezi: copii cu gatul și genunchii goi; palarii de paie de diferite forme cu panglici lungi și lasate pe spate; camașuțe și gulere de toate culorile, copilași avand pe ei cate ceva roșu sau albastru, o fundulița ori un ciucure, o cravata de culoare vie, agațata de mama lor, fie bogata, fie saraca, doritoare de a-și împodobi copilașul.
Mulți vin la școala și fara palarie, parca ar fi fugit de-acasa. Unii vin îmbracați cu costumul alb de gimnastica.
Un elev al profesoarei Delcati este roșu din cap pana în picioare, ca un rac fiert. Alții poarta haine de marinar, dar cel mai frumos este Zidarașul, cu palaria lui de paie, mare cat un coș de rufe; și murim de ras cand ne face botul de iepure cu obrajelul lui, care se pierde sub enorma lui palarie.
Coretti a lepadat și el caciula de blana de pisica și a înlocuit-o cu o șapca veche, de matase cenușie, cum poarta calatorii.
Votini are un costum scoțian, foarte elegant, ca de obicei. Crossi vine descheiat la piept. Precossi se pierde într-o bluza albastra a tatalui sau; iar lui Garoffi, nevoit sa se desparta de mantaua lui cea mare, sub care își ascundea marfurile, i se vad acum buzunarele încarcate cu tot felul de nimicuri; colțurile listelor de subscrieri pentru loteriile lui îi ies afara din buzunare.
Toți vin la școala cu cate ceva: cu evantaie facute dintr-o jumatate de ziar, cu bastoane, cu praștii de dat în pasari, cu buruieni, arșice și altele. Mulți dintre cei mici aduc institu-toarelor buchețele de flori. Profesoarele sunt și ele îmbra-cate în haine deschise de vara, numai „maicuța calugarița” e tot în negru; profesoara cu pana albastra la palarie n-a scos-o și poarta mereu o funda de panglica roz la gat, dar e cam mototolita de manușițele elevilor sai, de acei draculeți care o fac sa rada și sa alerge.
A venit iarași timpul cireșelor și al fluturilor, al muzicii de pe alee și al plimbarilor la țara. Mulți baieți dintr-a IV-a fug sa se scalde în Pad.
Toți ne gandim la vacanța. În fiecare zi ieșim din școala mai nerabdatori și mai mulțumiți. Singurul lucru ce-mi sfa-șie inima e ca vad pe bietul Garrone cu haine negre și pe sarmana mea profesoara din clasa I, ca slabește din zi în zi și tușește din ce în ce mai rau.
Parca e cocoșata de slaba ce e, și-mi da ziua buna cu un suras foarte trist.
